Ei și ce dacă s-au anunțat coduri de toate culorile, când țara îngheață e taman potrivit să vorbim despre hipsteri. Ha-ha-ha. De ceva (mult) timp Chișinăul îmi pare mai colorat, mai tânăr și pretențios. Și nu pentru că fumasem ceva, a nu se înțelege greșit, ci pentru că tinerii noștri au prins un stil vestimentar, au pus pe ochi ochelari cu rame - care (uneori) nu sunt de văz, aparatul de fotkănit pe umăr și și-au lăsat pletele naturale la bătaia vântului. Așa (prea)frumuseți involunar erau plăcute la ochi; ochii mei fiind obișnuiți numai cu frumusețea pătrată a butșilor de la tot colțu’. Mai tot auzeam că se poartă haine și accesorii vintage (second-ul rupe), ochelarii tip „geek“ se remarcau pe la concertele Indie, și pantalonii/jeanșii strâmți erau prezenți prin marșutșile noastre incomode/murdare/fu. Inconştient remarcam o nouă subcultură, atât de pretențioasă, încât pentru a-i pricepe caracteristicile e nevoie de un pix/foaie și un creier (limpede). Citind acest articol mi-am pus întrebarea întrebătoare dacă avem hipsteri adevarați în Chișinău, sau doar proasta lor imitare. Și, cel mai important – dacă știu acești oameni că sunt catalogați așa.
Deci, nu dau termeni şi definiţii, le afli aici. E frig, îngheață și degetele plimbate pe tastatură. Hi-hi-hi. Pe scurt ar suna așa: “O specie urbană de filfizon, definit de aroganţă, superficialitate, clişeu al rebeliunii stilistice şi culturale, un pozeur ce mimează originalitatea. La extrema pozitivă, hipsterul este văzut ca un creator, un experimentalist ce refuză valorile tradiţionale şi care pregăteşte (in)conştient o revoluţie a sinelui în societate. În special zona fashion a media exultă acest tip şi îl prezintă în note apologetic-spectaculare ca fiind noul enfant terrible / agent provocateur / flâneur extraordinaire al sofisticării urbane, un fel de semizeu androgin care cutreieră detaşat domeniile urbane ce i-au fost ursite de muzele graţiei şi ironiei. Într-o perspectivă mai neutră, hipsterul mai este văzut drept un consumator de diferenţă cu un stil vestimentar eclectic, dependent de social media, cu un consum cultural peste medie, adoptînd strategii cosmopolite de distincţie.” - așa spune tocmai de la București un kakoita Ciprian State.
Și am cetit, am meditat, am scotocit cu degetul în fundul memoriei, apoi mi-am zis că dacă ai lua câte o calitate specifică unui hipster de la toți tinerii mai selecți din Chișinău, atunci cu succes ai modela un super-hipster. Pentru că ba unul vede bicicleta ca unitate de transport, altul poartă fularele, pălăriile şi mustăcioare ironice, mulți alții au interes în religiile orientale etcetera. Dar niciunul nu întruchipează aceste pseudo-calități, adică mai mult pretenții, demne de un hipster.
Mie una îmi plac hipsterii, comparativ cu alte subculturi gopii, sunt mai eleganți și educați (iertaţi de comparaţia deplasată). Și parcă sună bine, hip-ster. Și important, nu au cultura scuipatului semințelor.
Iertată-mi fie abordarea atât de subiectivă a temei, însă am zis că e nevoie de creier. Azi, ca și ieri, lipsește cu desăvârșire. L-am băut. Bat cu pumnul în piept și arăt semnul peace. V-am pupăcit, dragilor.
